Interfonul e un sunet care te ține între „intră” și „stai”. L-am desenat ca pe un semn de start, o iconografie mecanică care aprinde seria.
Tubul de neon nu e frumos. E sincer. Îl pui în tipografie și îți taie aerul în versuri drepte. Vizualul devine cadru pentru bass-ul care se prelinge prin pereții reci.
Scara blocului îți dă delay natural: pași, reverberație, respirații care se întorc cu jumătate de secundă întârziere. Pe tricou, am transformat ecoul în pattern vertical.
Tipografie monobloc, grilă brutalistă, culori stinse cu un accent neon. Fiecare tricou este o hartă auditivă: vezi structura, simți ritmul, porți memoria.
Ediția e limitată pentru că rezistența imprimării și rigurozitatea materialului sunt finite. Preferăm puțin și bun, fiecare exemplar verificat manual.